Rezist cu vitejie!

Hello!
Începe, parcă, să mă prindă oboseala și dorul de ale mele, daaaar încă sunt pe metereze și rezist vitejește.
Am trecut de trei examane, mai am trei. Pe-al treilea l-am dat chiar azi. Mă simțeam așa de obosită și de sictirită după ce am ieșit... dar mi-a trecut starea nasoală după două ore de somn bun, la căldură.
Am zile când mă concentrez mai ușor, zile când e mai greuț, că-mi fuge mintea în alte direcții. De exemplu ieri, în toiul memorării funcțiilor managementului, m-a apucat curiozitatea despre cum se croșetează colierele acelea tubulare, din mărgeluțe. Și-uite așa, m-am trezit urmărind filmulețe pe YouTube care -parol!- n-au nicio treabă cu managementul. 😊
Altă chestie interesantă. Am văzut mai multe filme de când a început sesiunea, decât tot anul trecut la un loc. O grămadă de filme! Fiecare seară e seară de film. Sesiunea te face cinefil. Nimeni nu mi-a spus asta.😜
Acu' în caz că vă era dor de mine, vă pun un selfie: eu cu părul măciucă de atâta învățat.

Vă pup!
P.S. A trecut un semestru. Au mai rămas doar 5!
P.S.2. Trimiteți un gând bun către mine, vineri. Să fie un gând din "economia întreprinderii", poate-l prind în zbor și-mi folosește la examen. Și să fie de dimineață. :))

Hello!

Hello!
Mai jos, eu și noua mea siluetă de după sărbători.
Ei bine, poate nu chiar, dar nici prea departe nu-s. 😜

 Am în laptop, dar mai ales in telefon, o grămăjoară bună cu tot felul de poze frumoase pe care îmi face plăcere să le răsfoiesc pentru că mă relaxează. Una dintre ele e cea de mai sus. Am o slăbiciune pentru poze. Și pentru culori. Uneori îmi vine să mă îmbrac ca un papagal, dar mă abțin. Nu-mi plac hainele de iarna pentru că cele mai multe (ale mele) sunt inchise la culoare, stratul exterior cel puțin. Aveam un fular tricotat în culorile curcubeului care-mi înveselea fâșul negru, dar l-am uitat pe undeva. Îmi potolesc setea de culoare croșetând chestiuțe colorate. Zilele astea croșetez fluturași. Seara mai exact, că peste zi mă îndeletnicesc mai mult cu treburi studențești în perioada asta.
Mi-e dor de primăvară, ca nouă tuturor în mijlocul iernii. Am despodobit între timp. Era și vremea, nu? Am mai lăsat o steluță în geamul de la bucătărie și niște omuleți de zăpadă/suport de lumânare. N-au ce rău să facă. Iar pe Itsy Bitsy, radioul, acolo încă se mai difuzează cântece de iarnă.
Fără nicio altă introducere: luni am examen la mate. Să-mi țineți pumnii! :)

Vă las și câteva cuvinte frumoase, de suflet.
" Dumnezeu, care a facut lumea si tot ce este in ea, este Domnul cerului si al pamantului si nu locuieste in temple facute de maini.
 El nu este slujit de maini omenesti, ca si cand ar avea trebuinta de ceva, El, care da tuturor viata, suflarea si toate lucrurile.
 El a facut ca toti oamenii, iesiti dintr-unul singur, sa locuiasca pe toata fata pamantului; le-a asezat anumite vremuri si a pus anumite hotare locuintei lor,
 ca ei sa caute pe Dumnezeu si sa se sileasca sa-L gaseasca bajbaind, macar ca nu este departe de fiecare din noi.
 Caci in El avem viata, miscarea si fiinta, dupa cum au zis si unii din poetii vostri: "Suntem din neamul Lui…"
(Faptele Apostolilor)

Vă pup cu drag!

Ați despodobit?

Ați despodobit?
Noi nu împodobim la 1 decembrie, nici la începutul lui decembrie. Noi împodobim în Ajun, și-atunci bine-nțeles că nu mă satur de brăduț, beculețe și tot tacâmul așa de repede.
Așa că, brăduțu' rămâne! Nu știu până când, dar mai rămâne.

Drept să vă spun, aveam în cap o postare mai lungă și amuzantă, dar mi-a pierit cheful. Tocmai am auzit știrea cu aisbergul de 5000km pătrați care se desprinde de calota glaciară. Cand se va desprinde, calota glaciara va pierde 10% din suprafata sa. Puțin mai devreme am văzut cum bieții chinezi nici aer de respirat nu mai au. Au de toate, sunt în cele mai multe domenii în top 10, în multe dintre ele chiar în vârful topului, sunt bogați, dar umblă cu măști pe față...
Știu ce aș putea să fac să mă bine-dispun. Aș putea să merg lângă oacheșul meu brad, pe întuneric, să strâng ochii, să privesc beculețele printre gene, și să-mi aduc aminte cum e să fii copil. Pun pariu că și voi priveați luminițele printre gene! 😊

Vă pup!

Prima „lucrare” din 2017

Îmi propusesem să nu tricotez sau croșetez nimic, până nu trece monstrulețul numit "sesiune", dar n-am putut refuza. Uneori întâlnești oameni prea drăguți ca să-i poți refuza. Uite așa am uitat de sesiune și de toate, și-am trecut la tricotat setul acesta, compus dintr-un turban și o pereche de mănuși fără degete.

Sunt tricotate din merino. Turbanul e decorat cu biluțe de lemn, iar mănușile au "aripioare" detașabile, croșetate din bumbac, și nasturi din lemn.

Acum, pe bune, nu mai pot să lucrez nimic până după sesiune. Deja sunt în criză de timp. Dar, deja, mi-am pregătit fire pentru proiectele la care visez: într-o sacoșică de hârtie stau pregătite firele pentru puloverul lui D., în alta niște bumbac cu care am eu un gând, în alta un fir foooaaarte frumos, roz prăfuit, pentru o bluză pentru mine. Mi-am făcut deja calculele și schițele pentru un jerseu și două pulovere, și niște planuri de mărțișoare. Mi-am cumpărat și o carte ca să învăț să fac săpun de casă. Alaltăieri mi-am comandat o grămadă de nasturi. Abia aștept să sosească, să facem o ședință foto. Deci, ce mai, sesiunea asta mă încurcă rău de tot. Pe pervaz, unde-mi țin eu „cartea de pe noptieră”, am deja două cărți pregătite, care așteaptă să fie citite. De cartea despre săpun am și uitat! 😂
Am terminat, de curând, de citit "La răsărit de Eden", de John Steinbeck (cartea ce mi-am cumparat-o cadou impreună cu prăjiturile, în toamnă). Am mai citit, de același autor, „Pășunile Raiului”, carte care mi-a plăcut foarte, foarte mult, de-asta când stăteam gură-cască printr-o librărie și am văzut „La răsărit de Eden” scrisă tot de el, am cumpărat-o. N-am început-o imediat, dar și când am început-o, n-am mai lăsat-o. N-am citit-o pe nerăsuflate, am savurat-o. Mi-a plăcut mult de tot. Încă mă mai gândesc la ea. V-o recomand!
     Acum dacă tot m-am întins la povești, să vă mai povestesc ceva. Cred că v-am mai spus (parcă) despre o aplicație pe care o folosesc pe smartphone: "Meditația zilnică". Sunt scurte meditații zilnice, motivaționale, cu versete, care mie îmi prind tare bine. Pe 1 ianuarie, meditația respectivă te provoca să îți  răspunzi la niște întrebări ca, de exemplu: „La ce te pricepi? Ce îți place cel mai mult să faci? Ce realizări te fac să te simți cel mai bine? Dacă banii nu ar fi o problemă, cu ce ți-ai umple ziua?”, etc. La întrebarea „cu ce ți-ai umple ziua?”  fulgerător mi-a apărut înaintea ochilor o imagine cu mine înconjurată de fire, munți, dealuri și văi cu fire: ba bumbac, ba merino, ba lână cu acril, 70% lână, 50% lână sau chiar acril gol-golut sau lână virgină. Nasturi de toate culorile, mărimile, texturile, zburau peste tot. Ba nu, ningea cu nasturi colorați! Fermoare, ace, accesorii pentru ciucuri, țesături colorate. Mașini fel de fel, două noi-nouțe de tricotat, una de cusut, nouă și ea, și una de... surfilat! Eu eram zâna lor. 😂 Bine-nțeles că m-am trezit rapid din visare dar DA, asta îmi place să fac, cel mai mult și cel mai mult.

Vă pup cu drag!
ella