Prima „lucrare” din 2017

Îmi propusesem să nu tricotez sau croșetez nimic, până nu trece monstrulețul numit "sesiune", dar n-am putut refuza. Uneori întâlnești oameni prea drăguți ca să-i poți refuza. Uite așa am uitat de sesiune și de toate, și-am trecut la tricotat setul acesta, compus dintr-un turban și o pereche de mănuși fără degete.

Sunt tricotate din merino. Turbanul e decorat cu biluțe de lemn, iar mănușile au "aripioare" detașabile, croșetate din bumbac, și nasturi din lemn.

Acum, pe bune, nu mai pot să lucrez nimic până după sesiune. Deja sunt în criză de timp. Dar, deja, mi-am pregătit fire pentru proiectele la care visez: într-o sacoșică de hârtie stau pregătite firele pentru puloverul lui D., în alta niște bumbac cu care am eu un gând, în alta un fir foooaaarte frumos, roz prăfuit, pentru o bluză pentru mine. Mi-am făcut deja calculele și schițele pentru un jerseu și două pulovere, și niște planuri de mărțișoare. Mi-am cumpărat și o carte ca să învăț să fac săpun de casă. Alaltăieri mi-am comandat o grămadă de nasturi. Abia aștept să sosească, să facem o ședință foto. Deci, ce mai, sesiunea asta mă încurcă rău de tot. Pe pervaz, unde-mi țin eu „cartea de pe noptieră”, am deja două cărți pregătite, care așteaptă să fie citite. De cartea despre săpun am și uitat! 😂
Am terminat, de curând, de citit "La răsărit de Eden", de John Steinbeck (cartea ce mi-am cumparat-o cadou impreună cu prăjiturile, în toamnă). Am mai citit, de același autor, „Pășunile Raiului”, carte care mi-a plăcut foarte, foarte mult, de-asta când stăteam gură-cască printr-o librărie și am văzut „La răsărit de Eden” scrisă tot de el, am cumpărat-o. N-am început-o imediat, dar și când am început-o, n-am mai lăsat-o. N-am citit-o pe nerăsuflate, am savurat-o. Mi-a plăcut mult de tot. Încă mă mai gândesc la ea. V-o recomand!
     Acum dacă tot m-am întins la povești, să vă mai povestesc ceva. Cred că v-am mai spus (parcă) despre o aplicație pe care o folosesc pe smartphone: "Meditația zilnică". Sunt scurte meditații zilnice, motivaționale, cu versete, care mie îmi prind tare bine. Pe 1 ianuarie, meditația respectivă te provoca să îți  răspunzi la niște întrebări ca, de exemplu: „La ce te pricepi? Ce îți place cel mai mult să faci? Ce realizări te fac să te simți cel mai bine? Dacă banii nu ar fi o problemă, cu ce ți-ai umple ziua?”, etc. La întrebarea „cu ce ți-ai umple ziua?”  fulgerător mi-a apărut înaintea ochilor o imagine cu mine înconjurată de fire, munți, dealuri și văi cu fire: ba bumbac, ba merino, ba lână cu acril, 70% lână, 50% lână sau chiar acril gol-golut sau lână virgină. Nasturi de toate culorile, mărimile, texturile, zburau peste tot. Ba nu, ningea cu nasturi colorați! Fermoare, ace, accesorii pentru ciucuri, țesături colorate. Mașini fel de fel, două noi-nouțe de tricotat, una de cusut, nouă și ea, și una de... surfilat! Eu eram zâna lor. 😂 Bine-nțeles că m-am trezit rapid din visare dar DA, asta îmi place să fac, cel mai mult și cel mai mult.

Vă pup cu drag!
ella