Covrigel... croșetat, cu mărgele toho.

 

Am scris titlul și PAC! am dat un „enter” din greșeală, de s-a și publicat postarea, fără conținut. Scuze!

Deci, revenind la titlu: mai sus puteți vedea covrigelul meu croșetat, care de fapt e un colier.

E primul, lucrat de mine, care are ca baza non-culoarea „negru”. Sincer, nu mă așteptam să iasă atât de bine. Am ales negru pentru că persoana pentru care l-am făcut, o persoană dragă mie, dintr-un motiv trist, poartă mai mult negru. La-m presărat cu floricele luminoase ca niste steluțe, sclipiri de speranță.

În altă ordine de idei...

Săptămâna aceasta am aniversat nunta de Ag. Nici nu-mi vine să cred! Când au trecut atâția ani? O viață de om! 

Partea amuzantă e căăăăăăă... am sărbătorit cu mama! :)))

Da, e amuzant.

Speram, eu si jumătatea mea, să fim îmreună în ziua Z, dar știam și că existe șanse să nu fim. Și n-am fost.

Mama, draga de ea! Mi-a adus flori, mâncare bună „ca la mama acasă” și ne-am petrecut ziua împreună.

A fost o zi frumoasă. Dacă mi-o petreceam cu D. era prea banal, prea cum face toată lumea. Nu?! :)))

O să sărbătorim și cu D. când o să se întoarcă, și-o s-o facem lată. Lată în sensul că o să mergem într-un loc frumos și o să mâncăm ceva bun. Poate în Sibiu.

Vă pup cu drag!

Duminică frumoasă!