Azi, 18 iunie

A fost o zi lungă, cu de toate. În special cu multă, multă căldură. Am „murit” de cald!
Astăzi am avut ultimul examen din ultima sesiune. Ohh, ce bucurie! 6 sesiuni lungi și late au trecut!
După, am fost cu colegii la un suc, ca să sărbătorim. O să-mi fie tare dor de ei. Tare, tare dor! Mi-au intrat la suflet. Sunt recunoscătoare că i-am cunoscut. Am avut câte ceva de învățat de la fiecare dintre ei. M-am simțit perfect printre ei, iar ei m-au acceptat ca pe una de-a lor. Ăsta e cel mai mare câștig din acești ultimi trei ani!

Apoi, mi-am dat seama mai de mult, nu chiar azi, dar o să scriu ca să rămână scris, pentru mine, că-s tare uitucă.
 Tot căutându-ne rostul și menirea, tot căutând în depărtare și-n viitor, s-ar putea să pierdem din vedere tocmai esențialul. Toți avem menirea noastră și e chiar simplu de descoperit, și cu mici excepții, avem aceeași menire: să facem lumea un loc mai bun. Și putem începe prin a face viața oamenilor din jurul nostru, atât cât ne stă în putere, puțin mai bună. Printr-un zâmbet sincer, printr-o vorbă bună, printr-un compliment sincer, printr-un dar mai mare sau mic-mic, după posibilități, dar să fie dar din suflet. Nu toți ne-am născut să realizăm lucruri mărețe și totuși, toți le putem realiza. Ce poate fi mai „tare” decât să poți dărui cuiva o stare de bine, puțină încredere în sine sau puțină bucurie? Astea toate sunt lucruri mari, dar nouă ni se par mici, neimportante, și trecem peste ele.

Tot azi. M-am tot gândit, over and over again! Oamenilor ușor șifonabili nu ai ce să le faci. Oamenii ușor de ofensat au o problemă, iar problema nu ești tu. La fel de bine poți să nu spui/faci nimic, dar vor găsi oricum un motiv pentru care să se ofenseze. Cauza poate fi un ego imens, poate că e vorba de frustrare, poate de răutate sau banala invidie, poate asta, poate ai-laltă. Orice ar fi e problema lor, nu a ta. Să încerci să fii pe placul unui astfel de om e imposibil, e pierdere de timp și e păcat...
Singura soluție e să te depărtezi de astfel de persoane. Și să ai grijă să nu fii niciodată așa!

Tot azi...
Am făcut prăjitură cu iaurt, mascarpone și fructe de pădure, rețeta Jamilei! Ieeeei! Trebuie să stea peste noapte la frigi, dar ghiciți ce mănânc mâine la micul dejun?! :))
I-am promis lui D că o să sărbătorim sfârșitul sesiunii cu ceva bun, și am vrut neapărat să mă țin de cuvânt. E prima oară când fac prăjitură fără coacere. Sper ca mâine când o să o răstorn să nu se împrăștie... :))) I-aș face poze dar sunt varză la ornat, așa că mai bine: nu!

V-am zis că a fost o zi plină!

L=26. Atat a zis Jamila ca trebuie sa fie de lungă tava... :))