Mămuca mătură

         Mă plimbam printr-un magazin și dintr-o dată am văzut ceva ce m-a făcut să tresar! Era omulețul din "Mămuca mătură"! Pentru o clipă am uitat că aia e doar o poveste pe care am citit-o când eram mică, și-am început să mă holbez, fără să mă pot abține, și am simțit fiori de bucurie. Era ceva de genul „Zona crepusculară”. :))

Povestea nu mi-o mai amintesc foarte bine, dar era cam așa: o mamă avea trei copilași pe care îi lăsa singuri în casă în timp ce ea mergea să muncească ca să aducă de-ale gurii. Într-o zi s-a întâlnit cu omulețul ăsta galben și din toată sărăcia ei, i-a dat un măr și un covrig. Omulețul a mai cerut, ea i-a mai dat. Tot așa, de trei ori! În final, nu-mi mai amintesc dacă omulețul i-a oferit femeii o mătură sau dacă mătura personală a mamei a prins viață și ieșea de după ușă de îndată ce femeia pleca la lucru și: deretica, gătea, spăla și avea grijă de copii.
Vă dați seama ce bucurie și ce mirare pe mamă, atunci când a venit acasă și a gasit căldură, copiii curați și hrăniți, casa măturată!

Din ziua aceea încolo, mama pleca liniștită în fiecare dimineață, știind că Mămuca Mătură are grijă de copii.
Ei bine, zilele trecute l-am văzut pe omulețul galben într-un magazin de bricolaj și maaare mi-a fost mirarea!
Dar acum vă întreb: dacă l-am văzut pe omuleț, înseamnă că povestea este inspirată din fapte reale? :))

          Povestea poate fi găsită în cartea de povești "Degetarul de ceață", scrisă de Marta Cozmin, și era una dintre poveștile mele preferate. Top 3. Multe seri am adormit cu gândul la Mămuca Mătură, la femeie, la copii și la omuleț. Le-am simțit bucuria. Am simțit liniștea din inima mamei și bucuria copiilor. Era armonie și pace și frumos! Tot ce-și dorește orice copil.
Vă pup!