Am început acest colier înainte de a pleca în vacanță. Deși îmi promisesem că plec fără croșetă, fără fire, mărgele și alte de-astea, am strecurat, totuși, pe furiș, si bucățica de colier. Ei bine, ca niciodată, cum l-am dus așa l-am adus. De data asta chiar n-am avut chef să lucrez pe plajă. Am lenevit ca un leneș autentic și mi-a plăcut! Daaar, pentru că nimic bun sau frumos nu ține mult, vacanța s-a terminat, așa că m-am întors și eu la ale mele. Acum n-ar fi rău dacă aș putea să mă întorc să-l pozez la malul mării pentru că, după părerea mea, chiar arată ca marea cu valurile ei înspumate, și așa cum o să puteți vedea, nu lipsesc nici algele - un pic de verde.
Mărgelele sunt toho, din sticlă. Așa cum am mai spus, dar nu strică să repet, culoarea este cuprinsă în masa sticlei, nu sunt vopsite doar la exterior, astfel, nu există riscul să se decojească. Nu se recomandă, totuși, aplicarea de parfum pe colier.
Căpăcelele sunt placate cu zirconiu iar închizătoarea este din argint tibetan.
Colierul conține peste 2400 de mărgeluțe, croșetate pe fir rezistent de bumbac. Necesită multe ore de muncă și multă atenție.
Are o lungime de cca 52 cm si un diametru de cca 1,4cm.
Oare își mai amintește cineva de "Radio în blue jeans"? Era o emisiune pe „Radio 3 România Tineret”. Era după Revoluție... Ce-l mai ascultam, eu și Simo, prietena mea din copilărie. Pe Simo pot să nu o văd 5 ani, dar când ne întâlnim, e ca și cum ne-am fi despărțit ieri. Are un loc aparte în sufletul meu și avem o grămadă de amintiri, ne cunoaștem de-o viață și-am crescut împreună.
Revenind acum la mărgeluțe, iată că mi-am luat inima-n dinți și am lucrat și cu toho mai mărunte (11/0), mult mai mărunte decât cele de până acum. Cred că avantajul e acela că poți crea modele mai compexe, intrând mai multe mărgeluțe pe rând. Ca și aspect, sincer, parcă tot mai mult îmi plac cele de 8/0, cele cu care am lucrat până acum, pentru că sunt mai vizibile, se vede limpede că e un colier croșetat cu mărgele. Poate spun prostii, dar asta e opinia mea.
Pe de altă parte, am găsit o varietate mai mare de culori la mărimea 11/0, iar combinația pe care am folosit-o la acest set îmi place mult de tot, mai ales că în ultima vreme am o slăbiciune pentru albastru și verde.
Între timp am învățat să îmbrac și bile în mărgeluțe. M-am chinuit puțin, trebuie să recunosc. Până să-mi fie clară aranjarea mărgelelor, am tot făcut și desfăcut.
Cercelușii de mai jos sunt de fapt niște biluțe ușoare de lemn, îmbrăcate în mărgele toho.
Închizătoarea, căpăcelele și restul componentelor sunt din argint tibetan.
Sper să vă placă! Mie îmi place mult.
Setul poate fi găsit 💙 AICI 💙.
Acum am poftă de ceva portocaliu. Sau mov. Sau maro cu puțin auriu. Pe ce să-mi cheltuiesc bursa, dacă nu pe mărgele? 😜
Nu știu dacă aveți și voi tendința asta de a purta anumite culori în anumite împrejurări, sau mai bine zis să simțiți nevoia să vă îmbrăcați într-o anumită culoare. Cred că da, că doar n-oi fi eu mai specială! 😋
Eu, spre exemplu, când am examene simt nevoia să port roșu. Când mi-am dat bacu' am purtat o bluză care avea o fundă mare, roșie, pe umăr și mi-am făcut unghiile roșii. În sesiune am cărat după mine o geantă roșie, care nu se asorta în mod deosebit cu nimic, dar a trebuit, săraca!, să vină cu mine. Să mă susțină. :)) Când am dat examen la școala de șoferi am purtat niște adidași... albi. Dar aveau o dunguliță roșie. Aia cred că nu se pune pentru că era prea îngustă... 😁
Cred că roșu îmi dă cumva curaj. Sună prostește? Sau poate vreau să transmit ceva de genul „Ia uite la mine, sunt curajoasă, port roșu!”. Posibil?
În fine, unde vreau eu să ajung este fix aici: dacă și numai dacă, simțiți nevoia de roșu, eu sar în ajutorul vostru. Am făcut un colier roșu! Cu alb. Deci, dacă simțiți nevoia de alb, iarăși merge.
Este realizat din mărgele de sticlă toho, ca și celelalte, dar acestea sunt de un roșu rubiniu absolut
superb. Argintul cu care sunt "căptușite" mărgelele în interior le dă o
strălucire aparte.
Conține 1900 de mărgeluțe!
Lungime: 44.5 cm
Inchizatoare este din argint tibetan.
Așa arată pe verso, cum ar veni.
Și-acum în semn de mulțumire că ați urmărit postarea mea până la final, vă invit să încălțați pantofii de dans (sau de țopăială) și să vă pregătiți pentru câteva minute de bucurie cum numai muzica bună poate oferi. Eu dansez în gând cu laptopul în brațe.
Uite, și Csárdás-ul ăsta se potrivește cu colierul meu! Sau o ie. Sau o zi de vară. Orice!
Vă pup cu drag!
💓💙💛💚💜
V-am spus că m-am îndrăgostit iremediabil de aceste mărgele, da?
Fix așa eram la început când am descoperit croșetatul, acum vreo câțiva ani, așa am fost și când am descoperit tricotatul, acum câțiva zeci de ani, dar parcă asta le întrece pe toate. Le fac cu plăcerea cu care savurez o felie de tort! Amu cine mă cunoaște înțelege ce spun. :))
Nu știu cât de inspirată sunt în alegerea designului si a culorilor, dar am preferat să încep cu modele făcute de mine, deși e plin netul de tot felul de modele absolut superbe, pe care categoric le voi încerca și eu, la un moment dat. Doar pe câteva din ele, pentru că mi-ar trebui câteva vieți să le încerc pe toate, și-ar mai trebui să cumpăr și fabrica de mărgele.
Mărgeluțele sunt foarte, foarte frumoase iar culorile delicate. A ieșit un colier foarte finuț. Pe cât e de delicat la exterior, pe atât e de rezistent în interior datorită firului rezistent de bumbac mercerizat cu care a fost croșetat. Am un ghem de bumbac crem, mercerizat, cumparat cu câțiva ani în urmă nici nu mai știu de unde, care s-a potrivit perfect ca grosime, și cu acel fir am croșetat toate colierele de până acum.
Din prima vă spun că speeeeer să vă placă!
E greu când ai atâtea culori, atâtea posibilități, să te hotărăști ce să faci, cum să faci, ce să alegi. Așa că am ales pentru fundal niște mărgele albe-albe (frosted nu-știu-cum 😋) și am presărat pe gheața aia niște floricele de un roșu frumos și niște frunzulițe. A ieșit ceea ce o să vedeți mai jos. Colier acesta este la baza gâtului. Are o lungime de 40cm iar diametrul de cca. 1,3 cm.
Am ales o închizătoare tot cu floricică.
În postarea următoare, nu peste mult timp, o să vă arăt ce s-a întâmplat cu „lubenița” mea. Din brățară s-a transformat în colier.
Vă pup cu drag!
Pe asta cu „lubeniță, pepene, dragi mi-s mie fetele!” o știu de la bunica. 😊
Încă nu m-am plictisit de mărgele. Nici vorbă! Nici pe de parte! Dimineața mă trezesc mult mai devreme, ca înainte de a pleca de acasă să am o oră sau macar o jumătate de oră și pentru croșetat mărgele.
Am iarăși de montat închizători, dar aștept să-mi sosească cleștișorul cu vârf rotund despre a cărui existență nici n-am avut habar până de curând, dar care cred că o să-mi ușureze mult munca. Adică, serios, e cam greu să faci bucle rotunde cu un clește pătrat!
Daaar, ca să vă stârnesc curiozitatea, vă voi arăta o bucățică din ceva ce-mi place mult, mult, muuult de tot! Și acum veți înțelege și titlul postării. 😋
Poza e făcută cu telefonul, deci nu e mare lucru de capul ei. Scuze pentru asta.
Eeeei? Vă place „lebenița” mea?
Începusem să lucrez colierul din dreapta, care o să fie o frumusețe, dar eram tot cu gândul la brățara- lubeniță, așa că am pus în așteptare colierul alb cu roz și am început brățara. Mă simt ca și cum aș fi mâncat desertul înaintea felului principal. :))
Astea-s niște flori primite de 8 martie care-mi înveselesc viața zilele astea.
Cam atât!
Să avem o săptămână bună, liniștită, productivă și neapărat veselă!
Am, în sfârșit, două coliere cap-coadă!
Așa cum vă spuneam, mi-era puțin teamă să mă apuc să montez închizătorile pentru că mi se părea complicat, dar mi-am luat inima-n dinți și m-am apucat de meșterit ca să pot finaliza cu totul colierele.
Mi-a luat cam mult timp, dar sunt sigur că pe măsură ce o să fac mai multe, o să le fac mai repede. Sunt optimistă! 😋
Aceste două coliere rămân în familie, la o anumită domnișoară.
Următoarele o să le dau. Încă nu știu pe câte parale, dar până-s gata am timp să mă documentez.
Croșetatul ăsta cu mărgele dă dependență, să știți! Mi-e ciudă când am altceva de făcut și trebuie să le las deoparte. Ia uitați, ce-avem noi în poza următoare?! Un borcan plin cu mărgeluțe. Îmi vine să mă las și de școală! 😂
Am urmat sfatul Ancăi și următorul colier o să aibă un model așa, mai folcloric, ca să meargă la ii.
Am încercat și metoda ta, Mia, și am dat capătul firului cu lac de unghii în loc de ceară și merge super. Merci de idee! 😘
