O piersicuţă

Sunt în aşteptarea unui colet cu fire, cu care urmează să fac nişte bluziţe croşetato-tricotate. Am mai avut nişte ghemuţe care mi-au ajuns berechet să fac o parte din partea croşetată dar pentru partea principală trebuie să aştept.
Păi aştept... şi aştept şi... aştept... DAR, ce să fac eu în timp ce aştept? Exact! O băscuţă! :))

[ repetă de vreo 30 de ori cuvântul "aştept" să vezi ce haios e!  mă distrez şi eu cum pot că nu plec în concediu anu' ăsta]

V-o prezint, dragelor şi dragilor, pe "Piersicuţa":

 

Pare a fi doar plasă dar... NU-I! :D

 

Pentru comenzi, sugestii, donaţii :)) sau diverse solicitări, vă invit să-mi trimiteţi un e-mai.

Acum mă duc să croşetez o băscuţă mai de toamnă, tot din bumbac. Dup'aia o iau cătinel spre Poştă, poate-poate am noroc.

Vă puuuuup!

ella-ella-e-eeee

Băscuţe croşetate, frumoase, colorate!

Scriam cu ceva timp în urmă că-mi doresc să mai croşetez nişte băscuţe, diverse culori, aşa că, cum prind ocazia cum fca o băscuţă.
Îmi place să le fac dar îmi place tare mult şi când sunt gata şi trebuie să le "ornez".
Sunt croşetate manual (cum altfel? :P) din bumbac mercerizat de foarte bună calitate.
Sunt decorate cu floricele croşetate tot din bumbac şi mărgeluţe din lemn.
Preţul uneia variaza intre 45 si 75 de lei, in functie de model.
Deocamdată avem 2 galbene şi una roz dar mai sunt şi altele pe ţeavă. :))
Dacă vă doriţi o anumită culoare, luaţi legătura cu noi şi rezolvăm problema ASAP.
În pagina CONTACT găsiţi adresa de e-mail.

 

 

 

 

 

 

 Dragii mei, afară s-a înnorat şi e foarte, foarte plăcut. S-ar putea să merg să dau o raită...
Imediat vine D de la muncă, mâine e Duminică şi suntem toţi acasă, viaţa e frumoasă!
Vă doresc o Duminică de vis, binecuvântată!
Cu drag,
ella

Remake of Lemonade

Bluză croşetată şi tricotată galbenă, exact culoarea codului de caniculă sub care se află oraşul meu.
Vaaaai, n-am cuvinte şi nu mi-ar ajunge doar un singur blog ca să vă explic cât de tare m-am săturat de căldură!
Îmi place soarele, îmi place lumina, dar prefer soarele cu dinţi. Pe de altă parte dacă mă pui să aleg între o săptămână de caniculă şi o săptămână de iarnă cu ploaie, ceaţă şi nori - aşa cum am prins, şi nu doar una, iarna trecută - lasă, frate, să fie caniculă! Dacă trece o săptămână şi n-am văzut lumina soarelui, sunt terminată!

Lăsând impresiile despre vreme la o parte, vă arăt frumoasa bluzică de culoarea unei limonade cu gheaţă numai bună de băut pe caniculă... Fac ce fac şi mă întorc la vreme...

 

Ştiu că e un remake, dar mi-e tare dragă. Nu mă satur de bluzica asta nicicum. Am şi eu una dar un galben portocaliu.
Acestea fiind zise, nu pot decât să vă doresc hidratare plăcută, umbră cât mai multă şi mai deasă, adieri de vânt cu iz de crivăţ şi tooooate-toate cele bune.
Cu drag,
ella

Bertha

Bertha, zis şi Bertuţa, Bertolina, Păsărica sau Elicopterul, este păsărica noastră.
V-am povestit aici despre ea şi v-am spus că e beteguţă:are o problemă cu un picioruş.
Problema s-a mai ameliorat dar încă nu e vindecată complet. Atunci, primele zile după ce s-a îmbolnăvit, eram sigură-sigură că va muri. Sinceră să fiu, am şi plâns în avans...
Bertuţa mea dragă este însă mai puternică decât credeam. Se foloseşte foarte mult de cioc în locul gheruţei bolnave.
Este, în continuare, îndrăgostită de leul de pluş.

 Când am fost plecaţi la Cluj am lăsat-o la bunici :D, şi pe ea şi pe Chelsie, şi am dus şi leul.
Lui Chelsie i-am dus jucăria şi o păturică cu miros de "acasă" iar Berthei i-am dus leul şi dosarul plic pe care stă leul.

Colivia Berthei e în bucătărie, sus pe un dulap, şi are uşiţa deschisă non-stop.
Dimineaţa când se trezeşte zboară din bucătărie până în camera unde e leul. De regulă venea când auzea că-mi sună mie alarma, dar de câteva zile văd că la 7 fix îşi face apariţia. După ce vine, stă pe marginea dulapului şi mă piuie, şi mă ciripeşte şi zbiară la mine până mă trezesc să vorbesc cu ea, mă ridic din pat şi îi aduc colivia să aibă mâncarea şi apă la dispozitie. Dacă nu mă ridic, atâtea ture face prin cameră, atâta gălăgie face, merge înapoi în bucătărie, vine iarăşi, până cedez şi-i fac pe plac...
După ce-şi vede colivia pe comodă şi stăpâna în picioare se calmează şi merge să se giugiulească cu leul.

Acum, într-o zi, s-a apucat să-i mute coada leului în faţă, în spate, în faţă, în spate, apoi s-a culcat pe coada lui, dup'aia i-a mai netezit puţin mustăţile, i-a mai ciugulit ochiul...

Seara, dacă sunt în bucătărie mă "strigă". O chem şi eu la mine şi vine.
Întotdeauna seara merge în bucătărie şi după aceea atâta zboară pe-acolo până îi duce cineva colivia ca să poată intra în ea, să mănânce şi să se culce.

De când e bolnăvioară e mai apropiată de noi, e mai îndrăzneaţă, e mai liberă cumva...
Îmi aminteşte de mine când am fost pusă în faţa unui posibil diagnostic crunt, ameninţată cu boala "aia" care ne sperie pe toţi. Gândul că s-ar putea ca în scurt timp să nu mai fiu, mi-a dat aripi. Ciudat, nu?
Am trăit într-o săptămână cât n-am făcut-o în 5 ani. Nimic şi nimeni nu mă mai speria iar oamenii urâcioşi cu machiaverlâcurile lor cu tot mi se păreau bieţi copii trişti (ceea ce şi sunt) şi mi se părea ciudat să-i bag în seamă. Cam la fel a păţit şi Bertha, zboară acum cât n-a zburat toată viaţa ei...

aici isi asteapta colivia

O singură dată mi s-a aşezat pe umăr. Probabil ar veni mai des dar îi este frică de zăluda de Chelsie care e foarte geloasă. Când vorbesc cu Bertha şi o alint, Chelsie o latră. În rest n-are treabă cu ea, ba mai mult, îi linge picioarele prin gratiile de la colivie iar când Bertha stă în pragul uşiţei ei, Chelsie o tamponează cu botul în ciocul ei. Cred că e un fel de pupic. :))

Astea-s animăluţele mele dragi care-mi dau deşteptarea dimineaţa.
Chelsie cum simte că m-am trezit, cum sare pe mine cu dorinţa vie să mă spele pe faţă :))

Doar cei care au animăluţe pot înţelege cum pot ele naşte o dragoste atâââât de mare şi de adevărată în noi.
Celor care nu au, le recomand cu căldură să-şi ia unul.

Numai bine vă doresc!
ella

Zmeurica

         Zmeurica va fi coaptă, de fapt, doar peste vreo 2 săptămâni, aşa mi-a spus D. În schimb, ieri mi-a adus de pe munte o grămăjoară frumuşică de afine. O parte le-am băgat la congelator în punguţe, o parte au mers la dulceaţă şi din jumate de kilogram am făcut îngheţată. N-am cuvinte să vă descriu cât a ieşit de bună, dar pot să vă spun că are exact- da' fix- culoarea bluzicii mele croşetate.
Bluzica asta e ultima dintr-o serie de bluzicuţe croşetate, variaţiuni pe aceeaşi temă.
La ea am lucrat şi în deplasare, cam fară spor ce-i drept, motiv pentru care nici n-a fost gata la timp. Se mai întâmplă...

Spre deosebire de celelalte bluze, aceasta are mâneci largi şi lungi. Mi s-au lungit şi mie urechile până le-am terminat. Este o bluză foarte, foarte faină, foarte comodă, foarte chic.
E croşetată din bumbac mercerizat.

 

Se leagă cu un şnuruleţ care are menirea de a face decolteul reglabil. Se mai încheie şi cu 2 năsturei care au mai mult rol decorativ. Sunt, oricum, foarte drăguţi şi se asortează perfect cu bluza.

proaspăta studentă :D

 Am făcut o grămadă de drumuri în ultima vreme...
Am fost să ne înscriem la facultate, apoi am mers să dăm admitere la facultate, apoi să confirmăm locul, aşa că restul lucrurilor şi-au cam pierdut din importanţă şi au pălit considerabil în faţa emoţiilor prin care am trecut.
Pe cuvânt dacă am mai avut aşa emoţii în viaţa mea, şi nu pentru că nu mi-aş iubi enorm copilul - fie că intră la facultate, fie că nu - dar n-aş fi vrut să o văd dezamăgită, mai ales după cât de mult a învăţat. Îmi doream să o văd fericită şi... guess what?! Dumnezeu a fost, din nou, nemaipomenit de bun şi i-a răsplătit munca.
Amu nu ştiu dacă e frumos să mă laud singură sau nu [da' oricum nu mă pot abţine:))], dar sunt sigură că o să vă bucuraţi pentru noi când vă voi spune că Alex e studenta Facultăţii de Psihologie si Stiinţe ale Educatiei din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca.
Hip hip hooooooray!!! A intrat cu 9.28.

Sunt foarte fericită şi recunoscătoare.
Nu ştiu cum va arăta blogul ăsta din toamnă, fără făţuca ei frumoasă şi fără zâmbetul ei, dar ne-om descurca noi cumva. În ultimă instanţă îl pun pe D să-şi dea barba jos şi-l deghizez... :))

Acum încep să lucrez la o gentuţă care aşteaptă de mult să fie făcută şi dup'aia vreau o micuţă pauză de la croşetat. M-apuc de curăţenie generală. Ştiţi ce entiziasmată sunt că mă apuc de curăţenie? E o schimbare aşa de plăcută şi bine-venită. Am cam înţepenit stând într-un loc cu croşeta în mână... :))


Vă pup cu drag şi vă doresc numai şi numai bine,
ella

2 zile de vacanta cat 2 saptamani :D

Am fost să ne înscriem la facultate şi am profitat de ocazie să ne plimbăm puţin pentru că chiar aveam nevoie. Chiar aveam nevoie de o ieşire ca de oxigen!!!
 Deci, după ce am terminat cu înscrierea, care a durat foarte puţin, am tăiat-o din Cluj spre Sighişoara, oraş pe care Alex îl adoră şi pe care îl vizităm des. Am dormit o noapte in Sighi la o pensiune drăguţă. A doua zi am plecat spre Sibiu unde am mâncat de-amiază iar seara am cinat acasă... la mama, că la noi nu era nimic de mâncare.
Un tur de forţă s-ar putea spune dar a fost chiar distractiv. Am savurat fiecare momenţel.
Datorită faptului că am văzut şi am făcut atât de multe într-un timp atât de scurt, cele două zile au părut a fi mult mai multe.
Aveam atâââât de multă nevoie să ies puţin din cotidian, din rutină, să schimb puţin peisajul, să uit puţin de croşetă, de comenzi, de problemele de zi cu zi, de tot!
Dacă ar fi să fiu bogată, da' bogată cu adevărat, adică să nu mai trebuiască să-mi fac griji pentru bani niciodată în viaţa mea, n-aş sta mai mult de 3, hai sa zic 5 zile într-un loc. Aş hoinări din loc în loc să întâlnesc oameni noi, să văd locuri noi, fiecare zi să fie diferită. Aş încerca ca pe acolo pe unde trec să las măcar un om zâmbind în urma mea.
Dar cum asta nu se va întâmpla, îmi place să evadez măcar din când în când şi să-mi imaginez că sunt liberă ca o pasăre.
M-a binecuvântat Dumnezeu cu o familie cu care mă pot bucura de vacanţe. În momentul în care plecăm din oraş parcă ne transformăm, ne relaxăm, nu prea mai există "funcţii": mama nu mai e mama, nici tati nu mai e tati, suntem toţi de-o seamă, toţi într-o minte. Îţi dai seama care e copilul doar urmărind care dintre noi cere mai multe şi care aleargă mai repede la tarabele cu suveniruri... :D
Şi îmi place aşa.

Plecăm din nou curând pentru examenele de admitere.
De data asta o să-mi iau şi "lucru" cu mine pentru că chiar trebuie să termin o comandă.
Apoi, cum oricum o grămadă de lucruri se vor schimba cu sau fără voia mea odată cu plecarea lui Alex la facultate, o să mai trebuiască să fac şi eu ceva schimbări pentru că ceva pur şi simplu nu... "puşcă". :))
Nu ştiu încă exact ce şi cum, dar simt că trebuie să schimb ceva, fie doar şi tunsoarea...
Totuşi, cred că trebuie să fie o schimbare mai profundă decât freza mea.
Poate modul de a privi unele lucruri, poate felul în care m-am lăsat subjugată de îngrijorări în ultima perioadă, poate trebuie să pocnesc în faţă frica de una şi de alta care-mi tot dă târcoale de-o vreme în coace şi-mi fură pacea. Trebuie să-mi fac mai mult timp pentru mine ca să pot scotoci adânc în sufletul meu şi să-mi regăsesc credinţa de neclintit, bucuria pentru micile realizări, bucuria de a deschide ochii dimineaţa şi alte chestii mărunte de genul ăsta...

Deci, o nouă postare cu chestii croşetate spre sfârşitul săptămânii sper. Apoi om mai vedea.

Numai şi numai bine vă doresc!
ella

Bluză Croşetată din bumbac "Like a ie" :))

Frumuseţea de bluză croşetată seamănă cu o ie, aşa cum spune şi titlul postării.
Lui Alex îi este mare, dar am pozat-o totuşi pe ea pentru că de data asta pozele făcute pe Artista nu mi-au plăcut, cu excepţia uneia pe care o s-o şi vedeţi.
Bluzicuţa este rudă cu bluza roşie şi cu bluza lila. E pe drum o verişoară de-a lor: Zmeurica.

Poate fi purtată cu mâneca lărguţă, clopot, sau mânecile pot fi strânse cu şnuruleţele din dotare.
Either way e tare faină. Şi eu vreau una. Şi aş vrea şi una roşie. Pentru moment îmi pun pofta-n cui! hehe!

Toţi visăm la o zi în care să ni se întâmple lucruri faine peste lucruri faine, în care să ni se întâmple numai lucruri uimitoare, neaşteptate şi minunate, la o zi în care totul să fie altfel, aşa... ca-n visele noastre cele mai îndrăzneţe. Azi am avut o astfel de zi. S-au întâmplat numai lucruri faine, am văzut numai oameni fericiţi, eu am fost fericită, am experimentat bucuria aia pură care-ţi face sufletul să râdă.
Îi mulţumesc lui Dumnezeu care a hotărât ca ziua asta să fie una specială pentru mine şi care m-a răsfăţat astăzi ca pe un copil iubit.

Am atâta bucurie şi iubire în suflet în clipa asta încât vreau să vă trimit tuturor un strop din ele, pentru că ştiu că aşa, de fapt, se multiplică.
Toate gândurile mele bune se îndreaptă, cu sinceritate, spre voi!

ella-ella-e-eeeee

Rochiţă Croşetată şi pălărioară asortată

Hello!
Ce mai faceţi? Noi bine. Mai avem mâine o probă, ultima, şi e gata bacu'... :D
Am avut câteva zile libere (vorba vine) în care iniţial am vrut să mai croşetez nişte băscuţe dar până la urmă am croşetat ceva pentru nepoţica mea, micuţa moldoveancă durdulie.
Dacă primesc poze cu ea îmbrăcată în rochiţa roz le voi posta negreşit.

Rochiţa este croşetată din bumbăcuţul rămas de la o rochiţă pe care i-am croşetat-o Alexandrei. Cândva o s-o pozez şi postez şi pe aceea.
Floricica din piept este de asemenea croşetată.
I-am croşetat şi o pălărioară asortată.

Abia aştept să o văd îmbrăcată cu ele. Sper să-i vină bine.
Acum lucrez deja la altceva, tot din bumbac, într-o culoare minunată.
Revin cu o postare peste... X zile. :))

Vă doresc numai bine, dragoste şi pace!
ella