Am căutat culoarea ca să văd cum se numeşte exact, şi într-o parte era "purple" în altă parte era "plums", aşa că am optat pentru "plums" în amintirea fostului meu şef şi a anilor petrecuţi sub "conducerea" lui...
Îl chema Mr. Plum, dar pe româneşte. :)) Încă îl mai cheamă, de fapt, şi să dea Domnul să-l mai cheme mulţi, mulţi ani de-acum înainte!
Pălărioara mea este croşetată din bumbac. Cu ea se cam încheie seria din bumbac. Cu ea şi alte trei care trebuie făcute pe comandă.
După aceea urmează căciulile groase, din tot felul de amestecuri de lâniţe, călduroase şi pufoase, numai bune de oferit cadou de sărbători şi de purtat în zilele reci de toamnă şi de iarnă.
Apropos, aţi văzut că afară e toamnă? Nu cred că s-a instalat definitiv şi chiar cred că vom mai avea zile calde de vară, dar aşa de mult îmi place cerul ăsta înnorat şi ploaia de afară. Îmi aminteşte de zilele din copilărie când n-aveam voie să ies afară pe ploaie şi stăteam cocoţată în pat la bunicii mei, cu fruntea lipită de geam, privind la frunzele care zburau de colo- colo, la cercurile pe care le făceau picurii de ploaie în bălţi şi totul mi se părea minunat. Totul era poveste.
Am decorat-o cu trei floricele croşetate dintre care una este mobilă, suspendată de capătul unui scurt şnuruleţ croşetat. Am cusut şi câteva mărgeluţe ici-colo.
La spate se leagă cu un şnuruleţ croşetat care are la capete două biluţe de lemn.
Fug acum să mai lucrez ceva până nu-mi piere cheful. Asta e zi de stat în pat şi citit, de văzut filme şi mâncat seminţe, de scărpinat căţelul pe burtă, de orice numai de muncă... nu!
Vă pup cu drag,
ella
No comments :
Post a Comment