Cafeneaua mea preferată

      Din frecvența postărilor de aici, se vede că nu mai am Facebook. ☺ Încercam și acolo să îmi exprim, într-un fel sau altul, părerile și crezurile, în speranța că cineva, cândva, va citi ceva ce-i va fi de folos din ceea ce distribuiam eu. Postam aproape zilnic câte un verset, gândindu-mă că dacă eu găsesc deseori curaj, alinare, inspirație, speranță în ele, poate vor inspira și pe altcineva, dar am obosit. Who cares after all?  
Locul ăsta e puțin mai "dosit" și are prea puțină legătură cu oamenii din viața mea reală, așa că mă simt mai liberă să scriu, aici, tot ce-mi trece prin cap.
Gata cu divagațiile!
Am să vă arăt cafeneaua mea preferată, adică unul din locurile unde-mi place mult să-mi beau cafeaua. Din fericire, avem pe-aici, prin zona asta, multe astfel de locuri, unde se ajunge repede cu mașina direct în mijlocul naturii. Ce imagine urâtă: "o mașină în mijlocul naturii"! Rectific. Mașina rămâne undeva, trasă pe dreapta, la marginea drumului, iar noi mergem pe jos în mijlocul naturii.

Nu suntem tot timpul singuri când mergem să ne bem cafeaua în acest loc, n-avem chiar intimitate maximă, dar la o adică, câtă intimitate îți trebuie ca să bei o cafea?  :))
Da, așa cum spuneam, și altora le place locul. Unii vin aici să mănânce.
De exemplu ei:

Alteori ne bem cafeaua împreună cu ei, socializăm.

Iar dacă rămâne zahăr, doar n-o să-l cărăm înapoi acasă...

Ce, s-a terminat zahărul? Unde ai ascuns zahărul? E sub pătură?

Ieșirea asta "la cafea" a fost prin mai, dar și toamna e foarte frumos aici, iar iarna...un vis. 

Vă pup!