Vă voi arăta un trandafir japonez, dar nu unul oarecare, ci unul buclucaș.
Îl am de peste 25 de ani și nu a înflorit niciodată. Întotdeauna a fost frumos, bogat, cu o "tunsoare" interesantă, dar fără flori. Mai mult, tuturor cărora le-am dat -la cerere- crenguțe din el, au avut parte de trandafirași înfloritori. Deci, el nu înflorește dar copiii lui, da. Și mai mult, în ultimii 2ani a stagnat. Nu i-a mai dat nicio frunza, nu i-a cazut nicio frunza, nu s-a ingalbenit nicio frunza. A incremenit săracul!
aici era în încremenire |
Vara asta m-am hotărât să-i schimb camera și ce să vezi? A explodat trandafirul! Și el si copilul lui. Încă aștept florile.
Domnișoara din poza de mai jos e Mihaela, colega de cameră a lui A. în
primii ani de facultate. După un timp a renunțat la compania ei și a trimis-o acasă.
Nu știu ce s-a întâmplat între ele. Cred că s-au certat de la fondu' de
ten.
Treaba asta cu revigorarea trandafirului a fost ca o veste bună, venită fix atunci când te aștepți mai puțin. E ca atunci când îți pierzi orice speranță în legătură cu un lucru sau cu o situație, și fix când speri mai puțin, se întâmplă minunea. E ca atunci când se întâmplă ceva la care nici nu mai îndrăzneai să visezi.
E ca atunci când, cu mulți ani în urmă, după ce că de-abia ne ajungeam cu banii, se stricau toate ca pe bandă rulantă: uscătorul de păr, fierul de călcat, tv-ul, etc., deja era deprimant... Și, dintr-o dată, începe să meargă din nou becul de la frigider, bec care nu era ars dar care nu se mai aprinsese de cel puțin un an. Am văzut-o atunci ca pe o minune, ca pe un semn care zicea că era lucrurilor care se strică se sfârșește și că urmează vremuri bune. Așa a fost. Becul ăla mi-a aprins, de fapt, gândirea pozitivă și credința că va fi bine. Și a fost. Thank God!
Duminică binecuvântată!
ella
Trandafirii astia sunt ciudati. O colega are unul la ea in birou. Nu inflorea. Cineva i-a spus sa-l sperie. A facut un bau mai serios la el si vara asta a facut flori. Sperie-l si tu pe-al tau, poate infloreste.
ReplyDeleteCat despre energii ... din pacate, cand eu ma enervez foarte tare, se strica toate aparatele la mine in casa. Dupa o vreme isi revin, dar asta ma pune tare pe ganduri.
Mi-e dor de vremuri bune.
Tu Cristina, e bătrân, mă tem că dacă-l sperii prea tare, moare. Da' o să încerc, numai să nu mă vadă nimeni, că o să zică că sunt complet dusă. :))
DeleteEu cred că uneori putem schimba vremurile, le putem "îmbunătăți" dar nici măcar nu încercăm, pentru că suntem convinși că nu se poate sau că nu merităm. Alteori, asta o știm amândouă foarte bine, orice am face nu putem schimba nimic, numai Dumnezeu poate. Dacă poți face o schimbare cât de mică, ceva ce depinde de tine ca să-ți faci viața mai frumoasă, fă-o! Meriți și poți!
Te pup cu drag!
Ella ,ma bucur tare mult ca te-ai intors,imi face mare placere sa te citesc:)si abia astept sa vad daca ai mai tricotat sau crosetat ceva!!
ReplyDeleteCat despre trandafiri,asa au avut si parintii mei,trandafiri care nu au inflorit ani de zile,pana intr-o zi cand i-a scos afara pe terasa si au inceput sa infoleasca incontinuu!!
Eu ma bucur de fiecare postae!!
Mulțumesc mult, Anca!
DeleteDe lucrat n-am prea mai lucrat, dar încerc să mă mobilizez și să o iau de la capăt. Zilele astea croșetez un fel de vestă din granny squares, pentru mine. O să pun poze. :)
Eu nu am terasă, dar l-am pus mult mai aproape de geam. Să înflorească, ar fi minunea-minunilor!
Te pup!
Trandafiri japonezi am avut acasa,eram copil.Aveau flori,mari,frumoase.Cred ca au nevoie de lumina.
ReplyDeleteAcum are lumină din belșug. Să vedem...
Delete