Turbane tricotate, super dragute si calduroase :)

Printre costumașe pentru copii, nădragi, sfetărașe -cum le zicea bunica mea și cum încă le mai zic eu, de uneori se uită lumea chiorâș la mine :)) - botoșei, ciuboțele, căciulițe și bonețici, am strecurat câteva turbane.
Îmi place mult de tot să le fac și îmi place că le pot decora. Cele de astăzi, veți vedea, sunt decorate discret: un năsturel sau doi, o mărgică, pentru că n-am îndrăznit mai mult. Eu aș îndrăzni, dar nu știu exact cum le-ar plăcea doamnelor și domnișoarelor să le poarte. Ei, de probă, o să fac maxim unu-două și mai dichisite, așa cum sunt la mine-n cap, cu danteluțe, mărgeluțe și alte accesorii.
Avantajul acestor turbane este acela că sunt la fel de călduroase ca o căciulă, la fel de practice, dar nițel mai cochete. Stau așa de bine pe urechi, se simt așa de plăcut în jurul capului, fix ca o îmbrățișare.
Firele sunt cu conținut variabil de lână. Unele au 70%, altele 30% iar unul este din acril.

 

Acesta este dintr-un acril moale și pufos. L-am decorat cu un nasture-trandafir, foarte frumos, pe care mi l-a trimis Ale de la Cluj. A văzut ea nasturi frumoși și a știut că-s mare amatoare, așa că s-a gândit dă-mi facă surpriză.

 

Al doilea este făcut din fir cu 70% lâniță. Nu înțeapă, iar după prima clătire cu puțin balsam, este de-a dreptul moale ca mătasea. 

L-am decorat cu trei mărgele de lemn.

 

Al treilea are culoarea turquoise, nu bleu cum apare la mine pe monitor. Nu știu cum e la dvs., dar  în realitate el este turquoise. Are 30% lâniță și e un fir special conceput pentru copii. L-am decorat cu un șirag de mărgeluțe perfect asortate.

 

Ultimul, dar nu cel din urmă, este realizat din fir cu 50% lână, are culoarea muștar și l-am decorat cu 2 năsturei de lemn. Prima dată am cusut doar unu, dar arăta incomplet, de parcă și-a pierdut un nasture, așa că am decis să cos doi.

 

Teoretic, se pot realiza pe orice culoare. Practic, n-am toate culorile din Univers, dar pot încerca să fac rost. :) 

Dacă vă plac și le vreți, le puteți găsi în magazinel la prețuri foarte avantajoase sau îmi puteți scrie un e-mail.

Vă pup cu drag!

Costumașe Tricotate pentru Copii

Aceste costumașe le-am lucrat pe la începutul anului, prin primăvară, dacă-mi aduc bine aminte.
Am verificat și nu vi le-am arătat până acuma. :)
~Mărimea 2-3 anișori.~
Sunt tricotate parțial manual, parțial la mașină, din fir cu 70% lână.

Acesta este primul costumaș.
Este compus dintr-un hanorac și o salopetuță. 
L-am spălat înainte să-l trimit, pentru că mă temeam să nu iasă rozul închis în alb, așa că am vrut să testez eu, ca să nu creez surprize neplăcute. Din fericire, nu s-a întâmplat nimic, a devenit doar mult mai pufos.

 

 

M-am gândit că salopeta este practică pentru că ține cald și la spate, nu ies țoalele din ea. :)

I-am făcut un model care seamănă o lecuță cu un model popular, tradițional, cum sunt cele folosite la ii.

 

Al doilea costumaș e alcătuit din hanorac și pantalonași. Nu am reușit să surprind culorile reale, care sunt muuult mai frumoase și vesele în realitate. În general pozele astea nu sunt prea grozave pentru că au fost făcute în grabă.

 

Un fel de costumaș de spiriduș. :)

Urmează o rochițică - cum ar zice soacră-mea. :)

Îmi place mult de tot cum a ieșit. Chiar zilele astea mă întreba cineva dacă fac și mărime mare, pentru domnișoare mari-mari, de 20+.

Are năsturei cu cireșe și guleraș croșetat, asortat cu năstureii.

Am făcut și o căciuliță asortată.

Iar ultimul set este compus dintr-un pardesiu, un sarafan și o căciuliță asortată.

Am ales să cos năsturei din lemn. Mi s-au părut cei mai potriviți.

Pardesiul e gros, la fel și căciulița.

Am muncit mult la comanda asta, dar am muncit relaxată și cu drag, știind că lucrez pentru o persoană care apreciază munca mea și lucrul de mână în general.
Sper să vă placă!
Vă pup!

Costumase Tricotate Bebelusi

Am mai făcut vreo două costumașe și anul trecut, dar nu cred că am apucat să le postez. Deși am zis că nu mă mai arunc la lucruri care „fură” mult timp, astea erau promise din vară, și a trebuit să mă țin de cuvânt. Acum dacă mi-am făcut timp să le lucrez, îmi fac timp să le și postez. Parțial sunt lucrate pe mașină, parțial manual. Sunt asamblate manual, și cred că asta e partea cea mai migăloasă pentru că toate piesele sunt micuțe, multe și mărunte.
Materialul e cu 70% lână, fir bun, românesc -și chiar mă mândresc că lucrez cu fir românesc :).
Nu, nu înțeapă.

 

Hanoracul bleu are glugă cu „urechiușe” croșetate, iar celelalt un moț pufos. Pantalonașii sunt tricotați, cu talie super-înaltă și țin cald și la spătiuc. Pentru mai multă siguranță, ca să nu rămână bebelușul în fundulețul gol, pantalonii se leagă cu un șnur tricotat.
„Ghetuțele” sunt croșetate și se leagă cu șnuruleț, ca să nu poată fi pierdute, accidental. ☺

 

Hanoracul alb cu verde-turquoise are glugă cu moț și papucei care se leagă cu fundițe.

 

Vă plac? Sper că da. :)
Vă pup,
Ella 

Seturi croșetate pentru Crăciun și nu numai

Dacă data trecută v-am arătat seturile tricotate, acum e rândul celor croșetate.
Mi se pare mie poate, dar cred că lucrurile croșetate au un aspect mai romantic, vintage, „de demult”, și cred că le prefer celor tricotate. Cel puțin în ce privește lucrușoarele mărunte pentru copii.
Seturile acestea nu sunt neapărat pentru Crăciun, dar așa m-am gândit eu, în capul meu, :D că ar merge tare bine în pozele făcute lângă brăduleț-brăduț-drăguț-ninge-peste-tine. Ele pot fi făcute într-o varietate de combinații de culori, nu neapărat roșu-alb-verde. Tare mi-ar plăcea să le văd pozate pe un bebe, dar se vede treaba că a scăzut natalitatea, pentru că în blocul meu cu n-șpe mii de scări nu este nici un bebe de care să mă rog să stea la pozat. Am eu o păpușă-bebe, destul de mare, de când era copiluța mea bebe, dar păpușa nu e destul de frumoasă pentru seturile mele. Iaca și modestia!

 

 

Nu știu cum e la voi, dar la mine a venit iarna. Iarna aia adevărată, cu zăpadă, ghețuș, țurțuri și tot tacâmul.

Nu știu cum se face, dar pe mine iarna asta mă găsește cam obosită. Momentan mi-aș dori să fiu urs ca să pot hiberna. Să mă trezească o păsărică fix la primăvară când o fi soare strălucitor, ghiocei și brândușe. :))

M-am bucurat dimineață când am văzut zăpada așternută.  Primii fulgi, prima zăpadă îmi amintesc și-mi vor aminti întotdeauna de bunica mea.

Vă pup!

Set pentru bebelusi "Primul meu Craciun"

Sau al doilea? Sau al treilea? :)
Ideea am luat-o de la fratele meu care face niste decoratiuni din lemn pirogravate, minunate, care pot fi păstrate ca amintire de la primul Crăciun al bebelușului. M-am gândit să fac și eu niște seturi micuțe care ar arăta foarte bine în pozele de Crăciun și care ar putea fi apoi păstrate amintire: "Uite, mami, ce micuț(ă) ai fost!". Asta era ideea, dar nu e obligatoriu ca seturile să fie purtate doar de bebeluși la primul lor Crăciun, pot fi făcute și mărimi mai mari.

Primul model conține o căciuliță "piticot", cu moț în vârf, și o pereche de papucei croșetați. Le-am realizat în două variante de culoare: roșu și alb sau verde și alb, crăciunel sau elf.

 

 

 

 

 

Firul folosit conține 70% lână, e moale și călduros.

Nu înțeapă!

Ar fi fost drăguț să am un fotomodel așa micuț, ca să le pot poza la purtător.

Iată și o decorațiune făcută de fratelo al meu. Pirogravată manual, nu cu laser, pe lemn adevărat, din pădure, nu placaj sau altceva. 

 

Frumoasă, nu? 

Apropo de "primul Crăciun", eu încă mai am rochița de la primul meu Crăciun... Vreți să mă vedeți pe mine la primul Crăciun? Sigur-sigur? Ok! 

 

Rochița e alb cu dungulițe roz-pal și gri-argintiu. Poate de-aia îmi place și în ziua de azi enorm de mult combinația roz-gri. Fața de masă care se vede în poză este făcută de bunica. Veioza de mama. Mama mai confecționa tot felul de casete pentru bijuterii și suporturi cu pernițe pentru ace și papiote. Ați observat vata de pe brăduț, care imită zăpada? :)) Moda vremii. Poza e pătată deși are numai patruzeci și ceva de ani...

Concluzie: dacă doriți amintiri drăguțe de la primul, al doilea, al treilea Crăciun al copilașilor/ nepoțeilor/ prietenilor voștri, comnadați un set de la mine. Sunt drăguțe, bine lucrate și din fire de calitate. Le găsiți în magazin. Pe mine mă găsiți și pe Facebook.

Vă pup!

Ella :)

Cum m-au blocat Harap Alb, Iona si Moromete.

     Nu stiu daca v-am mai spus, legat de bac, dar cu Limba si Literatura Romana mi-a fost cel mai greu. La inceput m-au speriat rau de tot "eul liric", "perspectiva narativa", "naratorul omniscient" si alte lucruri despre care habar nu aveam. Totuși, nu-mi inchipuiam ca nu asta va fi problema, pe astea le-am invatat destul de repede. Chiar si cu rolul virgulei m-am descurcat până la urmă, deși sunt conștientă că nu există postare scrisă de mine care  să nu aibă virgule în plus sau în minus.  Problema a fost literatura, eseurile, și nu din cauza capacității mele de memorare destul de scăzută în perioada aceea, pe care am rezolvat-o cu ginko și alte bunătăți, ci din cauza conținutului lor.

Cred că dacă înveți operele cerute la bac la vârsta de 18-19 ani, nu le acorzi prea multă atenție, nu le analizezi, pentru că ești preocupat să le înveți și atât. Să iei examenul cu brio și să-ți vezi de viață. Sigur trebuie să fie așa. Lucrurile se schimbă când le înveți la 40+. Chiar pui la suflet ce înveți. Cel puțin mie una așa mi s-a întâmplat și de-asta mi-a fost cam greu.

La Harap-Alb, de exemplu, mă blocam când ajungeam la explicarea semnificației  titlului și a modului în care tânărul a primit acest nume de Harap-Alb. ”Naiv, lipsit de experiență și excesiv de credul, fiul craiului își schimbă statutul din nepot al împăratului Verde în acela de slugă a Spânului,  ajungând astfel  în cea mai umilă ipostază umană”. A coborât în fântână fiul craiului și a ieșit sluga Spânului. A plecat de acasă fiu de împărat, și a devenit rob. Din puful de la castel, direct în mocirlă. Harap-Alb. Și aici picam pe gânduri. Câți tineri, oare, nu au pățit și nu pățesc la fel? Câți dintre noi nu au ajuns la un moment dat în viață să fie ”sluga” unui ”spân”? Câți tineri nu pornesc la drum, în viață, cu inima plină de încredere, cu entuziasm, naivi, crezând că toată lumea e de bună credință și toți au intenții bune, ca într-o clipită să se trezească îngenunchiați?

Harap Alb a fost totuși un caz fericit, pentru că ”a căzut” din cauza naivității, nu din cauza neascultării sau al aroganței. El și-a amintit clar sfatul tatălui său, acela de a se feri de omul spân, dar întâlnindu-l pe spân pentru a treia oara, a crezut ca se afla în țara spânilor. Ca și cum dacă toți cei din jurul tău fac un lucru despre care ști că nu e bun, începi să faci și tu, pentru că anormalul devine normal când e generalizat. Deci Harap-Alb era bun dar era prostuț. Mai rău e de cei care cad din cauza mândriei, orgoliului, răutății...  Pentru că sunt și din cei care pleacă în viață cu nasul pe sus, aroganți, disprețuind pe toată lumea, și până nu dau cu capul de un prag, nu-și văd lungul nasului.

Avantajul lui Harap-Alb a fost că și-a făcut prieteni buni, fel de fel, unii chiar cu puteri supranaturale, care l-au ajutat la greu. E important să ai prieteni, dar nu de orice fel. Să fie prieteni care să te tragă la lumină și care să te ajute să scapi de rău, iar dacă au și puteri supranaturale e și mai bine, înseamnă că Cineva acolo Sus te iubește.

Și tatăl lui Harap-Alb a fost un fericit, pentru că nu a trăit în vremea telefoniei mobile, a internetului și a vitezei, așa că n-a aflat nimic. Cum i s-ar fi rupt lui sufletul să-și vadă flăcăul ajuns slugă! Așa că i-a scăpat toată faza urâtă, și a ajuns doar la sfârșitul fericit, la nuntă.

Mi-a fost greu să învăț ”Povestea lui Harap-Alb”.

Apoi Iona.

Cu Iona a fost și mai greu.

"Începe să fie târziu în mine."- Cum să mai înveți când citești propoziția asta care descrie așa de bine ce simți? Și mă întrebam: "Ce fac eu, oare, de m-am pus așa pe învățat? E o încercare disperată de a mai face ceva înainte de a fi prea târziu? Că târziu e deja." Și alte gânduri pe capul meu, și iarăși pauză de la învățat.

Sau:

 “Dacă aș avea mijloace, n-aș face nimic altceva decât o bancă de lemn în mijlocul mării. Construcție grandioasă de stejar geluit, să respire pe ea, în timpul furtunii, pescărușii mai lași. E destul de istovitor să tot împingi din spate valul, dându-i oarecare nebunie; vântul, el, mai degrabă, s-ar putea așeza acolo din când în când. Și să zică așa, gândindu-se la mine: "N-a făcut nimic bun în viața lui decât această bancă de lemn, punându-i de jur împrejur marea." M-am gândit bine, lucrul acesta l-aș face cu dragă inimă. Ar fi ca un locaș de stat cu capul în mâini în mijlocul sufletului." 

Cum ar putea o frază ca asta să nu-ți aducă mii și milioane de gânduri în capul tău de pescăruș mai laș?

Din cauza citatelor de mai sus și a multor altora, am învățat anevoios ”Iona” de Marin Sorescu, și cu pauze lungi-lungi de gândire.

Moromete chiar m-a făcut să plâng. Mi-aș fi dorit ca fiii lui să accepte mâna întinsă, să dea totul uitării, să se întoarcă acasă și să trăiască ca o familie mare, unită și fericită. Mi-aș fi dorit să îi acorde o a doua șansă lui Moromete. Nu-mi place când familiile se divid, se destramă, se împrăștie și dispar. Urăsc asta.

La română am luat 9. Zic că e bine. Puteam să iau 10. Cred că am greșit la eseul argumentativ, dar asta n-o s-o știu sigur niciodată și nici nu mă interesează. ;)

Vă pup!

Ela

P.S. Prea multă tristețe în operele sudiate, prea multe sinucideri, prea multe sfârșituri tragice. Tot ce sper e că tinerii care se pregătesc pentru bac nu se vor inspira din ele în viața de zi cu zi. Totuși, ar trebui să-l aibă în vedere pe Harap-Alb și să se ferească de omul spân și omul roș.